Mă enervează Florin Piersic jr

Sunt plin de draci acum când scriu articolul ăsta şi vărs aici tot ca să mă răcoresc.

Am fost în Godot să văd spectacolul “Freak Show” al domnului Florin Piersic jr, şi spun „al lui„ pentru că e scris de el, jucat şi regizat tot de domnia sa. Talentatul pământului e un factotum!

Nu fac aici o cronică pentru că nu mă pricep şi aşa ceva au făcut alţii. Şi nici el nu are nevoie să zic eu de bine de spectacolul lui dar zic. Zic doar câteva vorbe:

Practic sunt nişte monoloage pe care le spune ba la microfon, ba lângă, ba aşezat, ba în picioare. Face câte un personaj în fiecare monolog, îşi pune o şapcă sau şi-o scoate şi, hop, e altcineva.

Simplu, nu? Dacă ai încercat aşa ceva ştii cât e de greu, dacă nu, vă spun eu că e… şi ce mă enervează e că îi iese! Şi îi iese foarte bine! Că nu-l mai suport. Deja de la jumate încolo căutam o fisură… niciuna. Să scârţâie undeva ceva… nimic. Liber, lejer, ca o joacă totul, că asta te şi enervează, că îţi da senzaţia că e uşor să faci aşa ceva.

Un profesor, un om al străzii, un grandoman, o doamnă de la operă, un pensionar moldovean, chiar toate să îi iasă? Da. Asta e punctul slab al show-lui… nu are nici o fisură! Ce mănâncă dom’le omul ăsta? Ce are în cap? Ce cărţi citeşte el?

La teatru ar trebui să fie aşa: actorii pe scenă, spectatorii în sală, câinii în parc… (adicătelea câinii sunt aia din breaslă care vin cu răutate şi dornici să dea apoi pe la colţuri cu lături). Eu mă duc mereu la teatru ca un copil dornic să vadă ceva bun şi frumos, de data asta m-am enervat cumplit, e atât de bun că te enervează. Mă enervează şi îmi face aşa o poftă de teatru… să stau o lună jumate pe un text şi să-i descopăr, unei singure replici, cele o mie de sensuri.

Freak Show e un spectacol la care râzi cu poftă, oftezi când actorul te serveşte cu momente de sensibilitate, iar în pauzele dintre monoloage în care Florin se schimbă aştepţi cuminte şi curios să vezi ce mama dracu personaj o să mai facă? Când crezi că nu mai are ce mai scoată din el, hop cu surpriza peste tine…

Vă invit să vedeţi aşadar un mare actor român într-un excelent spectacol. Merită să mergeţi să-l vedeţi, înfruntaţi ploaia, frigul, traficul aglomerat. Odată ajunşi la spectacol intraţi într-o poveste despre care veţi povesti apoi zile la rând.

Florin, era să facem un film împreună, un spectacol împreună, n-a ieşit… las că avem noi timp! Mulţumesc.